Orice limbă naturală se îmbogăţeşte cu împrumuturi lexicale din alte limbi pe baze atât intralingvistice, cât şi extralingvistice. Vom vorbi despte cauzele lingvistice în general (având în vedere că limba rusă nu este, ca limbă naturală şi vie, din punct de vedere organic, cu nimic diferită de restul limbilor), apoi despre cauzele extralingvistice în contextul strict al limbii ruse.

O limbă urmează aceeaşi evoluţie ca şi un organism biologic: se naşte, se dezvoltă şi moare. Este inerentă schimbarea în contextul legii de supravieţuire, postulată de Darwin, proces care implică o îmbunătăţire sistematică şi continuă. O limbă prezintă o necesitate intrinsecă de   a-şi îmbogăţi constant vocabularul, se regenerează constant, se adaptează şi ajustează, pentru a putea rămâne vie. În acest proces, împrumuturile din alte limbi apar ca un fenomen firesc, reprezentând o infuzie regenerantă, căci, aşa cum spunea S. Puşcariu, „uneori cuvântul autohton se îmbolnăveşte”.[1]

Drept cauze extralingvistice ce duc la creşterea numărului de împrumuturi lexicale în limba rusă actuală pot fi nominalizate o serie de particularităţi socio-politico-culturale. În primul rând, procesul tehnologic, care afectează în sensul împrumuturilor orice limbă neizolată; marea majoritate a împrumuturilor realizate pe această cale în limba rusă, în zilele noastre, sunt din limba engleză şi (aproape) identice cu cele realizate în majoritatea limbilor aparţinând culturilor afectate de dezvoltarea tehnologică. La acest capitol mai pot fi nominalizate şi acele împrumuturi legate de politica globală.

În al doilea rând, particularitatea Rusiei – aceea că este o federaţie, în care convieţuieşte o varietate deosebită de popoare – duce inevitabil la îmbogăţirea limbii ruse, cel puţin la nivel local, cu cuvinte din limbile cu care aceasta intră în contact. La aceasta, este de menţionat faptul că limba rusă este vorbită de un număr considerabil de persoane şi înafara Rusiei propriu-zise (este deajuns să menţionăm comunităţile rusofone din fostele republici sovietice şi comunităţile de staroveri). Mai ales în zonele în care rusa este vorbită constant şi compact – putem da exemplul Belarusului, unde limba rusă este vorbită ca limbă maternă de majoritatea covârşitoare a populaţiei, al Ucrainei, unde limba rusă ca limbă maternă este vorbită de aprox. jumătate din populaţie, sau Letonia şi Estonia, unde este vorbită de o comunitate rusofonă importantă – apar inevitabil împrumuturi din limba locală care, de cele mai multe ori, reflectă realităţile tipice pentru situaţia socio-politico-culturală din acea ţară.

Limba rusă tinde să fie o limbă cu atât mai bogată, cu cât se ştie că împrumuturile, în mod natural, au mai multe şanse să apară în condiţii de bilingvism. Ori, limba rusă este o limbă imperială, impusă unui număr mare de popoare şi fiind aşadar vorbită în sistem bilingv atât în interiorul statului rus, cât şi înafara lui, ceea ce duce la apariţia de noi şi noi împrumuturi din limbi extrem de variate. Din păcate, multe astfel de împrumuturi rămân la nivel regional, însă folosirea internetului face ca, în zilele noastre, vorbitorii de limbă rusă din orice colţ al globului să poată intra uşor în contact unii cu alţii şi lua astfel act de cunoştinţă de împrumuturile lexicale efectuate în limba lor în diverse arii rusofone.


[1] http://soltdm.com/forum/viewtopic.php?t=9

Anunțuri