Anul 1989 a adus cu sine adoptarea legii asupra limbilor Republicii Socialiste Sovietice Kazahstan, care oferea întâietate limbii kazahe în faţa limbii ruse; aceasta a determinat un val de emigraţie rusofonă din această regiune, iar pierderea însemnată de forţă de muncă şi specialişti a determinat o revenire asupra acestei atitudini lingvistice, astfel încât, prin constituţia din 1995 se oferea limbii ruse statut de limbă oficială, putând fi utilizată la diverse nivele ale statului (organizaţii statale, organe de administraţie locală), poziţie întărită de legea din 1997, care acorda limbii ruse drepturi care o apropiau de statutul limbii kazahe. Decizia consiliului constituţional din 8 noiembrie 1997 a subliniat faptul că în organizaţiile statale şi în în organele de administraţie locală, limbile kazahă şi rusă se folosesc în aceeaşi măsură, indiferent de circumstanţe. La 7 februarie 2001 a fost implementat programul statal de funcţionare şi dezvoltare a limbilor pe anii 2001-2010, care cuprindea trei linii principale de strategie: întărirea funcţiei sociale a limbii oficiale, păstrarea funcţiei culturale a limbii ruse şi dezvoltarea limbilor minorităţilor etnice, program completat în 30 mai 2006.[1]

În Kazahstan, ca şi în celelalte republici post-sovietice, comunitatea vorbitorilor de limbă rusă nu coincide cu cea a ruşilor etnici, ea cuprinzând şi etnici ucraineni, beloruşi, central-asiatici, chiar nemţi şi coreeni – indivizi care şi-au pierdut limba maternă, însă şi-au păstrat conştiinţa apartenenţei la o anumită grupare etnică. Folosirea limbilor kazahă şi rusă variază în funcţie de sfera de întrebuinţare a acestora: limba kazahă este folosită îndeobşte în familie, în timp ce în cercul de prieteni şi cunoştinţe folosirea limbii ruse creşte simţitor, pentru ca la locul de muncă rolul limbii kazahe să se diminueze din ce în ce mai mult. Sfera folosirii unei limbi sau a alteia este determinată profesional, limba rusă dominând în câmpul de informaţie primită dincolo de limitele familiale – social-politică, culturală, profesională. Conform recensământului efectuat în mai 2002, 51,9 % dintre respondenţi au indicat drept limbă maternă kazaha, 37,3 % rusa, iar   10,8 % alte limbi, aparţinând minorităţilor naţionale. 40,9 % au declarat că folosesc limba kazahă acasă, comparativ cu 54,7 % care folosesc rusa şi 4,4 % care folosesc alte limbi; la locul de muncă, kazaha este folosită în proporţie de 27,3 %. Respondenţii de etnie cazahă folosesc la locul de muncă atât kazaha (45,6 %), cât şi rusa (47,4 %), în timp ce majoritatea celor aparţinând altor etnii folosesc doar limba rusă (81,6 %).[2]

Se consideră că există trei grupe lingvistice: persoane bilingve (kazahă şi rusă) şi monolingve – kazahă, respectiv rusă.[3] Limba rusă este folosită cu precădere în mediul urban, la locul de muncă în comunicarea cu colegii, în difuzarea informaţiilor profesionale şi de afaceri. Situaţia din învăţământ se prezintă în felul următor: după o scădere a numărului elevilor ce învăţau în limba rusă, legată de politica de întărire a poziţiei limbii kazahe, numărul acestora a început să crească, astfel încât în anul şcolar 2002/2003 s-a înregistrat o creştere de 6,6%, în 2003/2004 – 13,3%, în 2004/2005 – 18,9%, iar în  2005/2006 – 9,3%, procentul de elevi ce învaţă în limba rusă fiind în aces an de 54,2%, dintre care 44% erau kazahi. În acelaşi an universitar 2005/2006, în instituţiile de învăţământ superior studiau în limba rusă 56,5% (dintre care 39,4% de etnie kazahă), faţă de 42,5% în kazahă.[4]

În mass-media scrisă în Kazahstan există 83 publicaţii în limba kazahă (37,7 % din numărul total) şi 88 în limba rusă (40% din numărul total), la care se adaugă publicaţii din Federaţia Rusă (Argumentî i faktî – Kazahstan, Izvestia, Komsomol’skaia pravda, Moskovskii komsomoleţ v Kazahstane). 32 publicaţii sunt bilingve kazaho-ruse, şi alcătuiesc 14,5% din numărul total.  Alte publicaţii bilingve sunt 2 ruso-engleze, 1 ruso-germană, 1 ruso-kurdă, 1 ruso-coreană, 1 ruso-ucraineană, şi trilingve 2 ruso-kazaho-turce, 3 ruso-kazaho-engleze. Se constată astfel că limba rusă este dominantă, procentul publicaţiilor în care limba rusă este de bază ridicându-se la 32,6%.[5] Această prezenţă cantitativă semnificativă a limbii ruse pe piaţa publicaţiilor din Kazahstan este umbrită de slaba prezentare calitativă, puţini jurnalişti cunoscând foarte bine limba rusă, astfel încât calitatea formei informaţiei transmise este slabă – însă acest lucru se leagă mai degrabă de slaba pregătire oferită de facultăţile de jurnalism.

Limba rusă în Kazahstan ocupă un loc relativ puternic, fiind consfinţit prin Constituţie şi vorbită atât de populaţia de bază, cât şi (mai ales) de către minorităţile naţionale. Cu toate acestea, există un proces continuu de înlocuire a lui cu limba kazahă la nivelele şi în domeniile în care această limbă nu s-a impus încă; astfel, se încearcă o diminuare a rolului limbii ruse în sfera socio-politică, educaţională, culturală şi publicistică. Comintatea rusofonă din Kazahstan se simte însă uşor ameninţată de această politică (inclusiv de planificarea de trecere la alfabetul latin pentru limba kazahă, resimţită şi ca o ameninţare la adresa poziţiei şi influenţei atât limbii cât şi culturii ruse în Kazahstan[6]) şi militează pentru conservarea influenţei limbii ruse.


[1] Russkij jazyk v Kazahstane. Obzor situatsii, http://www.russkiymir.ru/ru/publication/choice/index.php?from

4=2&id4=3770

[2] Idem.

[3] Jazykovaja situatsija v Kazahstane stabil’na: russkij dominiruet na rabote, kazahskij – doma. Poka što eto ustraivaet vseh, http://demoscope.ru/weekly/2008/0325/gazeta031.php

[4] Russkij jazyk v Kazahstane 2, http://filolingvia.com/publ/235-1-0-2612

[5] Idem.

[6] Pozitsii russkogo jazyka v Kazahstane očen’ pročny, http://www.regnum.ru/news/fd-abroad/kazakhstan/interviews/

866566.html

Anunțuri