Constituţia Federaţiei Ruse consfinţeşte statutul limbii ruse ca limbă de stat pe întreg teritoriul ţării, acordând în acelaşi timp republicilor constitutive dreptul de a-şi stabili, alături de aceasta, propria limbă de stat.[1][2] Astfel, limba rusă este în acelaşi timp limba oficială a Federaţiei Ruse, limba naţională a ruşilor, care alcătuiesc 79,8 % din totalul populaţiei Federaţiei Ruse[3], şi limbă de comunicare interetnică între celelalte popoare ale Federaţiei.

Limba rusă are, conform Constituţiei, rolul de a întări legăturile dintre naţionalităţile constitutive ale Federaţiei în vederea formării unui tot unitar – un stat multinaţional unitar. Prin susţinerea şi protejarea limbii ruse ca limbă de stat sunt protejate, promovate şi îmbogăţite atât cultura rusă, cât şi culturile popoarelor Federaţiei. În contextul în care poporul rus este considerat a fi un popor multinaţional (vezi şi diferenţierea russkiirossiiskii), limba rusă se doreşte a juca un rol unificator în cadrul populaţiei Federaţiei, o funcţie de consolidare a relaţiilor populaţiei cu statul şi a relaţiilor dintre naţionalităţi în cadrul statului.

Protejării şi dezvoltării limbii ruse li s-a acordat o atenţie specială prin diverse programe, precum şi instituţii înfiinţate în acest sens: Consiliul limbii ruse din ianuarie 2000, fondul Centrul de limbă rusă din iunie 2000, programul Limba rusă desfăşurat în perioada 1996-2000, continuat de un altul pentru perioada 2001-2005, programe care pregăteau o susţinere a limbii ruse ca factor de consolitare atât externă, cât şi internă (stimul de dezvoltare a relaţiilor culturale, economice, politice şi juridice în cadrul Federaţiei Ruse), formularea politicii de stat în ceea ce priveşte limba rusă, dezvoltarea şi protejarea limbii ruse ca limbă naţională a poporului rus şi ca limbă de stat a Federaţiei Ruse, consolidarea statutului limbii ruse în învăţământ, precum şi îmbogăţirea spirituală şi culturală a popoarelor Federaţiei şi întărirea poziţiei limbii ruse ca mijloc de comunicare între popoarele Federaţiei.[4]

Prima lege asupra limbii a fost dată în 1991, prin care limba rusă devenea limbă de stat a RSFS Ruse, urmat de legile asupra limbii din 1992 şi, respectiv, 1996.[5] Prin acestea se reglementa faptul că predarea limbii ruse este obligatorie în toate instituţiile de stat, înafară de cele preşcolare. Rusa se predă ca materie obligatorie în şcolile din Federaţia Rusă în şcoala primară şi gimnazială (clasele V-IX).[6]

Statutul de limbă oficială a fost pe deplin instituit în 1998, prin Legea federală asupra limbilor popoarelor Federaţiei Ruse, deşi acesta fusese menţionat încă din 1993.[7] Toate aceste reglementări succesive au reprezentat cadrul nevoii formulării unei legi speciale în care să se stabilească cu precizie rolul limbii ruse în cadrul Federaţiei. Această nevoie s-a născut din necesitatea de a reglementa în amănunt folosirea limbii de stat la nivelul a diverse sferele publice, de a defini exact funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească (mai ales în ceea ce priveşte diferitele regiuni aflate sub administraţie rusă), precum şi numirea normelor de protejare, reglementare şi promovare a limbii ruse în interiorul statului.

Astfel, legea asupra limbii consfinţeşte şi reglementează folosirea limbii ruse în sferele juridică, economică, socială, precum şi folosirea ei în sistemul de învăţământ, dar şi în mass-media şi în viaţa publică. În cadrul planului de protejare a limbii ruse este prevăzută şi evitarea împrumuturilor superflue, mai ales în contextul în care acesea sunt favorizate de progresul ştiinţific şi tehnic.

Republicile aflate în componenţa Federaţiei au adoptat independent legi asupra limbilor, alegând drept limbă oficială rusa, alături de limba sau limbile populaţiei sau populaţiilor băştinaşe. În constituţia republicii Oseţia de Nord – Alania, spre exemplu, sunt numite ca limbi oficiale osetina şi rusa, fiind adoptată şi o lege în privinţa limbilor. În Republica Komi, limbile oficiale sunt komi şi rusa, iar în constituţie se menţionează că acestea sunt folosite în egală măsură. Astfel, limba rusă este recunoscută ca a doua limbă oficială, cu excepţia Republicii Tuva, unde doar limba tuvină este recunoscută ca oficială, limba rusă fiind considerată limbă de comunicare între naţiuni, aceasta fiind însă doar o problemă de terminologie, deoarece se specifică în Constituţie că cele două limbi sunt egale în folosirea lor în diverse sfere ale vieţii. Legi asupra limbii ruse au fost adoptate în diverse colţuri ale Federaţiei (de exemplu, legea asupra protejării limbii ruse pe teritoriul regiunii Kaliningrad, 1995). În Rusia există în momentul de faţă 26 de limbi de stat (incluzând şi rusa). De aceea, statutul limbii ruse devine oarecum vag, astfel că s-au propus noi denumiri pentru statutul limbii ruse – общегосударственный язык, общефедеральный язык.[8]

Însă, în realitate, există numeroase obstacole în calea funcţionării de facto a limbilor băştinaşe ca limbi de stat – lipsa unei tradiţii scrise, a reglementării riguroase a acestor limbii, lipsa unui vocabular variat şi adecvat pentru toate sferele în care ar trebui să fie întrebuinţate. În paralel, se continuă tendinţa de asimilare, limba rusă devenind limbă maternă pentru din ce în ce mai mulţi reprezentanţi ai altor naţionalităţi, în timp ce limba proprie acestora rămâne doar un simplu semn distinctiv, de recunoaştere etnică. Limba rusă este astăzi vorbită ca limbă maternă de către 130 milioane de persoane, adică 92% din totalul populaţiei.[9]

Poziţia limbii ruse în cadrul Federaţiei se consideră a fi subminată de către tendinţele de respingere a scrierii cu alfabetul chirilic a unor limbi folosite în cadrul republicilor constitutive; astfel, Republica Tatarstan a adoptat la 1 septembrie 2001 legea asupra trecerii la scrierea cu alfabet latin a limbii tătare, co-oficială în această republică alături de limba rusă – până la 1 septembrie 2011 urmând să se folosească în paralel alfabetele latin şi chirilic pentru această limbă, urmând ca după această dată alfabetul chirilic să fie complet înlăturat.[10]


[1] http://www.constitution.ru/10003000/10003000-5.htm

[2] Astfel, Republica Karaciai-Cerkessia are, pe lângă limba rusă, încă patru limbi de stat.

[3]Conform recensăântului din 2002, http://www.perepis2002.ru/content.html?id=11&docid=10715289081463

[4] http://www.gramota.ru/biblio/magazines/gramota/society/28_73

[5] Idem.

[6] http://www.gramota.ru/biblio/magazines/mrs/28_320

[7] http://www.gramota.ru/biblio/magazines/gramota/society/28_73

[8] http://www.antropotok.archipelag.ru/text/a082.htm

[9] http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%BE%D1%81%D1%81%D0%B8%D1%8F

[10] http://www.antropotok.archipelag.ru/text/a083.htm